VALENŢE CULTURALE ALE SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
COLEGIUL TEHNIC "INFOEL" - BISTRIŢA













HOME

COMUNICAREA, CERCETAREA ŞI ÎNREGISTRAREA ACCIDENTELOR
Orice eveniment trebuie să fie comunicat imediat angajatorului, comunicare ce va fi făcută de către conducătorul locului de muncă sau de oricare altă persoană care are cunoştinţă de producerea acestuia.

Angajatorul are obligaţia să comunice evenimentul imediat următoarelor autorităţi:
Inspectoratelor Teritoriale de Munca (toate evenimentele);
Casei Judeţene de Pensii (evenimentele urmate de incapacitate temporară de munca, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora);
Organelor de urmărire penală (accidentele mortale, colective şi incidentele periculoase, după caz).



Se vor lua măsurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt rezultată din producerea evenimentului, până la primirea acordului din partea organelor care efectuează cercetarea.
Excepţie: cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera producerea altor evenimente, ar agrava starea accidentaţilor sau ar pune în pericol viaţa lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul muncii.
În acest caz se vor face, schiţe sau fotografii ale locului unde s-a produs, se vor identifica şi se vor ridica orice obiecte care conţin sau poartă o urmă a evenimentului, ce vor fi predate organelor de cercetare.



Cercetarea oricărui eveniment este obligatorie, indiferent dacă întruneşte sau nu condiţiile unui accident de muncă.

Obligaţia efectuării cercetăriirevine după cum urmează:
Angajatorului în cazul accidentelor care se soldează cu incapacitate temporară de muncă şi a accidentelor uşoare.
Inspectoratelor Teritoriale de Muncă, în cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidentă sau confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase, situaţii de persoane dispărute.
Inspecţiei Muncii în cazul accidentelor colective generate de evenimente deosebite ( avarii, explozii).
Autorităţilor de sănătate publică teritorială în cazul suspiciunilor de boală profesională sau boală legată de profesie.

Scopurile cercetării:
•Stabilirea împrejurărilor şi cauzelor care au condus la producerea acestora.
•Stabilirea reglementărilor legale încălcate.
•Stabilirea persoanelor răspunzătoare de producerea evenimentului.
•Stabilirea măsurilor necesare pentru a preveni producerea altor cazuri similare.
•Determinarea caracterului acestor accidente.

Scopul principal ale activităţii de cercetare este prevenirea repetării evenimentelor sau a unor fenomene similare.
Condiţii necesare pentru reconstituirea imaginii reale a evenimentului, a lanţului cauzal, a estimării corecte a deficienţelor constatate:
• Cercetarea trebuie să înceapă imediat după producerea evenimentului şi la locul unde s-a produs.
• Prelucrarea informaţiilor culese se va realiza numai după ce s-au adunat toate documentele necesare (declaraţii, determinări, expertize tehnice, certificări, autorizări, proceduri).
• Culegerea informaţiilor trebuie să se facă cu obiectivitate de către persoane cu pregătire corespunzătore şi care să cunoască foarte bine procesul de muncă.

Înregistrarea accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase se face în baza procesului verbal de cercetare de către persoana juridică la care s-a produs evenimentul.
Înregistrarea accidentelor de muncă o face unitatea al cărui salariat este accidentatul. Unitate are obligaţia să-i asigure lucrătorului instructajul de securitate şi sănătate în muncă prelucrându-se cu precădere riscurile profesionale ale activităţii prestate măsurile de protecţia împotriva acestora.
Evidenţa evenimentelor se asigură de către angajator în următoarele registre:

• Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă.

• Registrul unic de evidenţă a incidentelor periculoase.

• Registrul unic de evidenţă a accidentelor uşoare.

• Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă ce au ca urmare incapacitatea temporară de muncă mai mare de 3 zile de lucru.