VALENŢE CULTURALE ALE SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
COLEGIUL TEHNIC "INFOEL" - BISTRIŢA















NOŢIUNI DE ELECTROSECURITATE
Energia electrică – este cea mai utilizată formă de energie, fără de care nu poate fi concepută societatea umană civilizată.
Curentul electric prezintă următoarele pericole:
Electrocutările ca urmare a atingerii de către om (sau oricare altă fiinţă) a unor obiecte aflate în mod normal sau accidental sub tensiune.
Electrocutarea constă în trecerea unuicurent electric periculos (peste o anumită valoare) prin corpul omului.

Arsurile electrice şi metalizarea pielii datorită arcului electric. Privirea arcului electric cu ochiul liber poate duce la orbire.


Incendiile datorită supraîncălzirii circuitelor electrice, sau datorită arcului electric.

Exploziile datorită supraîncălzirii unor echipamente electrice, sau datorită arcului electric în medii explozive.

Factorii de care depinde electrocutarea sunt:
Valoarea intensităţii curentului( funcţie de tensiunea electrică şi rezistenţa electrică).
Limita curenţilor nepericuloşi: 10[mA] în curent alternativ şi 50[mA] în curent continuu.
Tensiunea electrică(poate fi periculoasă peste 24 [V]).
Frecvenţa curentului. Frecvenţa redusă este mai periculoasă. Curenţii de frecvenţă foarte înaltă se folosesc în medicină în scopuri terapeutice.
Durata de acţionarea curentului electric. Peste 0,1 secunde, curentul poate fi mortal.

Traseul urmat de curent prin corp. Cel mai periculos traseu este mână-mână. În cazul în care electrocutarea se produce pe traseul mâna dreaptă-picior, consecinţele sunt mai puţin grave decât în cazul electrocutării pe traseul mâna stângă - picior, inima fiind mai puţin afectată. Se recomandă electricienilor să lucreze cu mâna dreaptă.
Umiditatea măreşte pericolul electrocutării. Creşterea umidităţii determină creşterea conductivităţii pielii, deci scăderea rezistenţei electrice.
Temperatura mediului. Dacă este mare, ca urmare a transpiraţiei, scade rezistenta corpului omenesc.

Electrocutările se pot produce:
Prin atingerea directă se produce când omul atinge un conductor aflat în mod normal sub tensiune. Exemple: conductoare neizolate, contactele prizelor electrice, etc.
Prin atingere indirectă se produce când omul atinge un conductor care se află accidental sub tensiune. Exemplu: carcasa unei maşini electrice ajunsă sub tensiune ca urmare a unui defect de izolaţie.
Prin tensiune de pas, respectiv la atingerea simultană a două puncte de pe sol, la o distanţă de 0,8 m între ele şi aflate la potenţiale diferite, ca urmare a scurgerii prin pământ a unui curent electric. Acest tip de tensiune poate apărea, de exemplu, în apropierea unui conductor căzut la pământ sau a unei linii aflate sub tensiune.

Prevenirea atingerilor care pot provoca electrocutarea ( sau şocul electric), se realizează prin:
Instruirea oamenilor. Legislaţia impune obligativitatea instructajului şi stabileşte metodologia efectuării lui pentru fiecare loc de muncă.
Se interzice atingerea conductoarelor dezizolate din circuitele electrice.
Amplasarea conductoarelor sub tensiune se face în afara zonelor de acces ale omului, în general la înălţime suficient de mare. Exemplu: 4-6 metri pe străzile localităţilor.
Folosirea mijloacelor individuale de protecţie. Echipamentul de protecţie al electricianului este format din: cizme electroizolante, mănuşi electroizolante, ochelari de protecţie, cască de protecţie.
Utilizarea sculelor cu mânere electroizolante.
Organizarea lucrărilor conform normelor de securitatea muncii.

Metode de protecţie împotriva electrocutărilor:
Utilizarea tensiunilor reduse. Exemplu: 24V la prizele din pivniţe, garaje, băi, pentru alimentarea sculelor portabile, etc.
Legarea la pământ a carcaselor utilajelor fixe sau mobile. Exemplu: utilajele dintr-un atelier acţionate electric.
Legarea la nul a carcaselor utilajelor fixe sau mobile. Exemplu: prizele din blocurile de locuinţe pentru alimentarea consumatorilor casnici.
Izolarea suplimentară de protecţie, cu materiale electroizolante. Exemple: carcase electroizolante, izolarea dublă, izolarea întărită.

Separarea de protecţie (intercalarea unui transformator de separaţie între utilaj si reţeaua electrică).
Izolarea suplimentară aplicată amplasamentului omului. Exemple: covoraşe de cauciuc, platforme electroizolante .
Îngrădirea locurilor periculoase şi utilizarea tăbliţelor avertizoare (plăcile avertizoare de interdicţie, de prevenire, de admitere).
Egalizarea potenţialelor( efectuarea unor legături prin conductoare a elementelor metalice din zonă, care accidental ar putea ajunge sub tensiune şi conectarea la instalaţia de legare la pământ sau nul).
Deconectarea automată de protecţiea instalaţiei electrice în cazul scăderii rezistenţei de izolaţie. Acţionarea se face la cel mult 0,2 secunde de la apariţia defectului.

PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE ELECTROCUTARE
Scoaterea cât mai rapidă a accidentatului de sub tensiune prin întreruperea circuitului electric, asigurarea accidentatului împotriva căderii şi dacă este cazul, asigurarea altor surse pentru iluminat.
În situaţia în care nu respiră normal, după desfacerea hainelor la gât, piept şi în zona abdominală, i se va face respiraţie artificială, printr-una din metodele cunoscute, până la venirea medicului (salvării).
S-au înregistrat cazuri în care electrocutatul a fost salvat după câteva ore de respiraţie artificială.

Dacă victima nu respiră şi nu are puls, i se va face simultan cu respiraţia artificială (gură la gură) şi masaj cardiac. În această situaţie este necesară intervenţia a doi salvatori.