VALENŢE CULTURALE ALE SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
COLEGIUL TEHNIC "INFOEL" - BISTRIŢA













HOME


AGENŢI BIOLOGICI

Agenţii biologici sunt:
•micro-organisme, inclusiv micro-organismele modificate genetic;
•culturile celulare;
•endoparaziţii umani.



Microorganism - entitate microbiologică capabilă să se producă sau să transfere material genetic:
  • Bacterii (tuberculoza,leptospiroza );
  • Virusuri (hepatită, gripe, SIDA, turbare)
  • Paraziţi (cauzează bolile de viermi) ;
  • Ciuperci (cauzatoare de alergii).


Cultura celulară - rezultatul creşterii „in vitro”, în afara organismului, a celulelor izolate din organisme multicelulare.

Endoparazit uman - un parazit care trăieşte în interiorul unui organism uman.



CLASIFICAREA AGENŢILOR BIOLOGICI:
Grupa de risc
Pot provoca boala infecţioasă la om
Propagare în colectivitate
Tratament sau profilaxie eficace
EXEMPLE
1
Improbabil


Escherichia coli K 12
2
Da
Nu
Da, în general
virusul rujeolei, virusul hepatitei A
3
Da, gravă
Da
Da, în general
HIV, hepatita C. În cadrul grupei 3, unii agenţi sunt semnalaţi 3 (*) atunci când în mod normal nu sunt infecţioşi prin inhalare.
4
Da, gravă
Da
Nu, în general
virus Ebola

LANŢUL DE TRANSMITERE A AGENŢILOR BIOLOGICI.
M12.1.JPG

SURSE DE INFECŢIE:
  • Animale
  • Oameni
  • Sol
  • Apă
  • Aer
  • Bolnav, simptomatic sau nu
  • Purtător sănătos


MODURI DE TRANSMITERE A AGENŢILOR BIOLOGICI:


În timpul procesului de lucru:
•Prin folosirea mâinilor murdare;
•Prin împroşcare în ochi;
•Prin rănire – tăieturi, înţepături;
•Prin neprotejarea unei răni deja existentă;
•Respirând particule fine în suspensie în aer (aerosoli).


Ori de cate ori oamenii intră în contact la locul de muncă cu:
•Materiale naturale sau organice cum ar fi, pământ, lut, materiale naturale (fân, bumbac, etc.)
•Substanţe de origine animală (lână, păr, etc.)
•Alimente
•Praf organic (ex. făină, praf de hârtie, păr de animale)
•Deşeuri, ape reziduale
•Sânge şi alte fluide


CĂI DE PĂTRUNDE A AGENŢILOR BIOLOGICI ÎN ORGANISM:


Calea respiratorie: reprezintă calea cea mai frecventă de infectare microbiană.



Calea digestivă: frecvent se produc contaminări pe cale digestivă datorită nerespectării regulilor de igienă ( ex. de boli cu transmitere digestivă: enterocolitele acute, hepatita virală A – „boli ale mâinilor murdare”).



Cale cutanată: trecerea microorganismelor prin piele se poate face prin pătrunderea accidentală (răni, înţepături, muşcături) şi apare destul de frecvent în cursul diferitelor activităţi medicale(tratamente stomatologice, spălarea instrumentarului, în cursul intervenţiilor chirurgicale). Hepatitele acute virale de tip B sau C apar frecvent la chirurgi sau stomatologi.



Mucoasa conjunctivală: ochiul fiind foarte vascularizat reprezintă o cale importantă de contaminare, mai ales prin împroşcare oculară.

METODE DE PREVENIRE A RISCURILOR BIOLOGICE


1. ACŢIONAREA ASUPRA SURSEI DE INFECŢIE:

Depistarea unui pacient "rezervor" într-o comunitate şi punerea în aplicare rapid a măsurilor de izolare.

Prevenirea formării unui rezervor prin vaccinarea animalelor sau prin depistarea si tratarea animalelor bolnave (de exemplu, animalele din parcuri zoo).

Distrugerea unui rezervor animal. Această distrugere este uneori impusă de autorităţile de sănătate (gripa aviară).

Curăţarea pentru a preveni proliferarea agenţilor biologici, valabilă pentru cele mai multe activităţi cu risc biologic.

Dezinfectarea atunci când este necesar pentru unele sectoare (sănătate, produse alimentare).

Dezinsectia, deratizarea-lupta împotriva proliferării insectelor şi a rozătoarelor care ar putea răspândi agentul patogen.

2. ACŢIONAREA ASUPRA MODULUI DE TRANSMITERE:
Izolarea animalelor contagioase şi limitarea accesului numai la personalul indispensabil.

Separarea zonelor necontaminate (birouri administrative, sala de mese ...) de zonele contaminate.

Utilizarea de containere corespunzătoare pentru eliminarea deşeurilor contaminate.

Îmbunătăţirea ventilaţiei şi a calităţii aerului în zonele de lucru şi asigurarea întreţinerii preventive pentru reducerea riscului de transmitere aerogenă.

Limitarea stropirilor, proiecţiilor, de exemplu, prin reducerea utilizării jeturilor de apă la presiune mare într-un mediu poluat.

Limitarea suspendării prafului (aspiraţia e preferată măturării uscate ...).

3. ACŢIONAREA LA NIVELUL ANGAJATULUI EXPUS:
Furnizarea de echipament individual de protecţie(EIP) adecvat (mănuşi, îmbrăcăminte de protecţie, ochelari, măşti).
Instruirea personalului cu privire la utilizarea EIP.

Asigurarea că EIP sunt utilizate eficient şi că sunt curăţate şi întreţinute.

Punerea la dispoziţie a facilităţilor necesare de igienă (vestiare separate pentru îmbrăcămintea de stradă şi hainele de lucru, instalaţii sanitare, facilităţi pentru spălarea mâinilor şi a feţei...).

Informarea cu privire la măsurile de igiena personală.

Vaccinarea(imunizarea) salariaţilor (Hepatită A/B, Tetanus, antigripale etc.).

Supravegherea stării de sănătate.


MĂSURI DE IGIENĂ:

• interzicerea băutului, mâncatului, fumatului în locul in care există un risc de contaminare;

• interzicerea depozitării de alimente/băuturi în frigidere, cabinete, rafturi unde există materiale biologice;

• dotarea cu instalaţii sanitare speciale: spălarea ochilor, antiseptice;

• dispoziţii speciale în cazul manipulării de eşantioane de origine umană sau animală.