VALENŢE CULTURALE ALE SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
COLEGIUL TEHNIC "INFOEL" - BISTRIŢA













HOME

ELECTROSECURITATEA

Curentul electric prezintă următoarele pericole:
  • Electrocutările, ca urmare a atingerii de către om (sau oricare altă fiinţă) a unor obiecte aflate în mod normal sau accidental sub tensiune.
Electrocutarea constă în trecerea unui curent electric periculos (peste o anumită valoare) prin corpul omului.
  • Arsurile electrice şi metalizarea pielii datorită arcului electric. Privirea arcului electric cu ochiul liber poate duce la orbire.
  • Incendiile- datorită supraîncălzirii circuitelor electrice, sau datorită arcului electric.
  • Exploziile - datorită supraîncălzirii unor echipamente electrice, sau datorită arcului electric în medii explozive.



Factorii de care depinde electrocutarea sunt:
  • Valoarea intensităţii curentului( funcţie de tensiunea electrică şi rezistenţa electrică).
Limita curenţilor nepericuloşi: 10[mA] în curent alternativ şi 50[mA] în curent continuu.
  • Tensiunea electrică(poate fi periculoasă peste 24 [V]).
  • Frecvenţa curentului. Frecvenţa redusă este mai periculoasă. Curenţii de frecvenţă foarte înaltă se folosesc în medicină în scopuri terapeutice.
  • Durata de acţionarea curentului electric. Peste 0,1 secunde, curentul poate fi mortal.
  • Traseul urmat de curent prin corp. Cel mai periculos traseu este mână-mână. În cazul în care electrocutarea se produce pe traseul mâna dreaptă-picior, consecinţele sunt mai puţin grave decât în cazul electrocutării pe traseul mâna stângă - picior, inima fiind mai puţin afectată. Se recomandă electricienilor să lucreze cu mâna dreaptă.

  • Umiditatea măreşte pericolul electrocutării. Creşterea umidităţii determină creşterea conductivităţii pielii, deci scăderea rezistenţei electrice.
  • Temperatura mediului. Dacă este mare, ca urmare a transpiraţiei, scade rezistenta corpului omenesc.

Electrocutările se pot produce:

  • Prin atingerea directă se produce când omul atinge un conductor aflat în mod normal sub tensiune. Exemple: conductoare neizolate, contactele prizelor electrice, etc.
  • Prin atingere indirectă se produce când omul atinge un conductor care se află accidental sub tensiune. Exemplu: carcasa unei maşini electrice ajunsă sub tensiune ca urmare a unui defect de izolaţie.
  • Prin tensiune de pas, respectiv la atingerea simultană a două puncte de pe sol, la o distanţă de 0,8 m între ele şi aflate la potenţiale diferite, ca urmare a scurgerii prin pământ a unui curent electric. Acest tip de tensiune poate apărea, de exemplu, în apropierea unui conductor căzut la pământ sau a unei linii aflate sub tensiune.




Prevenirea atingerilor care pot provoca electrocutarea (sau şocul electric) se realizează prin măsuri tehnice şi/sau organizatorice.Pentru evitarea electrocutărilor directe se vor aplica măsuri tehnice şi organizatorice.Pentru evitarea electrocutărilor prin atingere indirectă se vor aplica numai măsuri tehnice.

MĂSURI TEHNICE:
•acoperiri cu materiale electroizolante ale părţilor active (izolarea de protecţie) ale instalaţiilor şi echipamentelor electrice;
•închideri în carcase sau acoperiri cu învelişuri exterioare;•protecţia prin amplasare în locuri inaccesibile prin asigurarea unor distanţe minime de securitate;•scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau echipamentului electric la care urmează a se efectua lucrări şi verificarea lipsei de tensiune;•utilizarea de dispozitive speciale pentru legări la pământ şi în scurtcircuit;•folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante;•alimentarea la tensiune foarte joasa (redusă) de protecţie;•egalizarea potenţialelor şi izolarea fata de pământ a platformei de lucru.

MĂSURI ORGANIZATORICE:
•executarea intervenţiilor la instalaţiile electrice (depanări, reparări, racordări etc.) trebuie sa se facă numai de către personal calificat în meseria de electrician, autorizat şi instruit pentru lucrul respectiv;
•delimitarea materială a locului de munca (îngrădire);•eşalonarea operaţiilor de intervenţie la instalaţiile electrice;•elaborarea unor instrucţiuni de lucru pentru fiecare intervenţie la instalaţiile electrice;•organizarea şi executarea verificărilor periodice ale măsurilor tehnice de protecţie împotriva atingerilor directe;•Instruirea oamenilor. Legislaţia impune obligativitatea instructajului şi stabileşte metodologia efectuării lui pentru fiecare loc de muncă.

Metode de protecţie împotriva electrocutărilor:
•Utilizarea tensiunilor reduse. Exemplu: 24V la prizele din pivniţe, garaje, băi, pentru alimentarea sculelor portabile, etc.•Legarea la pământa carcaselor utilajelor fixe sau mobile. Exemplu: utilajele dintr-un atelier acţionate electric.•Legarea la nula carcaselor utilajelor fixe sau mobile. Exemplu: prizele din blocurile de locuinţe pentru alimentarea consumatorilor casnici.•Izolarea suplimentară de protecţie, cu materiale electroizolante. Exemple: carcase electroizolante, izolarea dublă, izolarea întărită.•Separarea de protecţie(intercalarea unui transformator de separaţie între utilaj si reţeaua electrică).•Izolarea suplimentară aplicată amplasamentului omului. Exemple: covoraşe de cauciuc, platforme electroizolante .•Îngrădirea locurilor periculoase şi utilizarea tăbliţelor avertizoare (plăcile avertizoare de interdicţie, de prevenire, de admitere).•Egalizarea potenţialelor( efectuarea unor legături prin conductoare a elementelor metalice din zonă, care accidental ar putea ajunge sub tensiune şi conectarea la instalaţia de legare la pământ sau nul).•Deconectarea automatăde protecţiea instalaţiei electrice în cazul scăderii rezistenţei de izolaţie. Acţionarea se face la cel mult 0,2 secunde de la apariţia defectului.

MIJLOACE DE PROTECȚIE

Mijloace de protecţie împotriva electrocutării:
•prăjini electroizolante;•cleşti electroizolanţi;•detectoare de tensiune;•indicatoare de corespondenta a fazelor;•placi electroizolante;•teci electroizolante;•pălării electroizolante;•folii electroizolante;•unelte electroizolante;•covoare electroizolante;•platforme electroizolante;•mănuşi electroizolante;•încălţăminte electroizolantă.

Mijloace de protecţie împotriva acţiunii arcului electric si a traumatismelor mecanice:
•casca de protecţie;•viziera de protecţie;•îmbrăcăminte cu ţesătura rezistenta la efectul termic al arcului electric (nu se admite îmbrăcăminte de lucru din materiale sintetice!);•mâner cu manşon de protecţie pentru manevrarea siguranţelor tip MPR.

Mijloace de protecţie pentru delimitarea materială a zonei de lucru:
•bariere;•frânghii şi benzi de împrejmuire;•panouri și paravane mobile;•panouri de semnalizare de securitate.


PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE ELECTROCUTARE

Scoaterea cât mai rapidă a accidentatului de sub tensiune prin întreruperea circuitului electric, asigurarea accidentatului împotriva căderii şi dacă este cazul, asigurarea altor surse pentru iluminat.

În situaţia în care nu respiră normal, după desfacerea hainelor la gât, piept şi în zona abdominală, i se va face respiraţie artificială , printr-una din metodele cunoscute, până la venirea medicului (salvării).
Dacă victima nu respiră şi nu are puls, i se va face simultan cu respiraţia artificială (gură la gură) şi
masaj cardiac. În această situaţie este necesară intervenţia a doi salvatori.


Condiţiile pe care trebuie să la îndeplinească electricianul:
•să fie apt din punct de vedere fizic si psihic;•să posede calificarea profesională corespunzătoare funcţiei pe care o deţine;•să fie autorizat pentru lucrările pe care le efectuează;•să fie instruit și să respecte normele de securitate și sănătate în muncă inclusiv procedeele de scoatere de sub tensiune și de acordare a primului ajutor.