VALENŢE CULTURALE ALE SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
COLEGIUL TEHNIC "INFOEL" - BISTRIŢA













HOME

FLEXICURITATEAFLEXICURITATEA – este o strategie de consolidare simultană a flexibilității și securității pe piața muncii.
Flexicuritatea a apărut ca un concept care să împace pretenţiile angajatorilor cu cele ale angajaţilor, îmbinând flexibilitatea şi securitatea pentru lucrători şi companii prin crearea unui echilibru între drepturile şi responsabilităţile lucrătorilor şi companiilor, precum şi ale autorităţilor publice.

FLEXIBILITATEA – se referă la schimbările de succes care au loc pe parcursul vieții:

  • de la școală la locul de muncă;
  • de la un loc de muncă la alt loc de muncă;
  • de la șomaj la un loc de muncă;
  • de la viața activă la pensie.


SECURITATEA pe piața forței de muncă se referă la:
  • păstrarea locului de muncă;
  • dezvoltarea competențelor profesionale prin accesul la cursuri de perfecționare care permit progresul în viața profesională;
  • furnizarea de cursuri de pregătire profesională pentru sprijinirea în găsirea unui loc de muncă.


COMPONENTELE FLEXICURITĂȚII
  • relaţii contractuale de muncă flexibile şi sigure prin acorduri colective de muncă şi modalităţi flexibile de organizare a muncii;
  • strategii integrate de învăţare pe tot parcursul vieţii care să asigure un potenţial de angajare ridicat în special pentru cei vulnerabili;
  • măsuri active de ocupare eficiente care să sprijine angajaţii să facă faţă schimbărilor rapide, să reducă perioada de şomaj şi să faciliteze tranziţia spre noi locuri de muncă;
  • sisteme moderne de securitate socială care să ofere ajutoare financiare adecvate, să încurajeze ocuparea şi să faciliteze mobilitatea pe piaţa muncii.



PRINCIPIILE FLEXICURITĂȚII – comune UE
  • consolidarea punerii în aplicare a strategiei UE pentru creşterea locurilor de muncă şi întărirea modelului social european;
  • realizarea unui echilibru între drepturi şi responsabilităţi;
  • adaptarea flexicurităţii la diferite circumstanţe, nevoi și provocări caracteristice statelor membre;
  • diminuarea decalajului dintre, pe de o parte, persoanele care au contracte atipice și uneori dezavantajoase (așa-numiţii „externi”) și, pe de altă parte, persoanele care deţin contracte pe durată nelimitată şi cu normă întreagă („internii”);
  • dezvoltarea flexicurităţii interne și externe prin sprijinirea angajaţilor să promoveze în carieră (flexicuritate internă), cât şi la nivelul pieţei forţei de muncă (flexicuritateexternă);
  • sprijinirea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi şi promovarea şanselor egale pentru toţi;
  • elaborarea unor ansambluri de politici echilibrate pentru promovarea unui climat de încredere între partenerii sociali, autorităţile publice şi ceilalţi factori interesați;
  • asigurarea unei distribuţii echitabile a costurilor și beneficiilor care rezultă din politicile de flexicuritate, precum şi a unei contribuţii la politici bugetare solide şi durabile din punct de vedere financiar.



Condiții pentru aplicarea cu succes a flexicurității
  • aplicarea acesteia sa fie voluntară;
  • în implementare să se țină cont de caracteristicile speciale ale întreprinderilor mici şi mijlocii;
  • metodele și procedurile de evaluare să se bazeze în principal pe audit intern;
  • rezultatele să îmbunătăţească capacitatea de a respecta legislaţia şi prevederile administrative în dome­niul relaţiilor de muncă şi al securităţii şi sănătăţii în muncă;
  • să promoveze îmbunătăţirea coope­rării cu autorităţile care emit reglementări în domeniu;
  • să stabilească o deplină participare a lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora în conceperea, aplicarea şi evaluarea acestui sistem.


FLEXICURITATEA ÎN ROMÂNIA


În România flexibilizarea relaţiilor de muncă a devenit o prioritate, în scopul reechilibrării balanţei drepturilor şi obligaţiilor celor două părţi contractuale din raportul de muncă, iar Codului muncii i-au fost aduse succesiv amendamente de fond, implementate succesiv prin:

Legea 53/2003 - noul Cod al muncii, cu modificările şi completările ulterioare;

Legea202/2002 -privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi cu modificările şi completările ulterioare;

OUG 96/2003-privind protecţia maternităţii la locurile de muncă modificată prin Legea 25/2004;

Legea130/1999 -privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă cu modificările şi completările ulterioare.

Numai o legislaţie modernă a muncii, care să cuprindă toate schimbările muncii, poate crea cadrul flexicurităţii.



Flexicuritatea este strâns legată şi poate fi pusă în practică numai prin parteneri sociali puternici, negocieri colective, îmbinând protecţia socială cu politicile active pe piaţa muncii.



Aceasta trebuie să intervină în legiferarea muncii nedeclarate, îndepărtând toate restricţiile, transformând încheierea contractelor de muncă clasice şi atipice în instrumente flexibile de consolidare a bunelor practici comunitare.



La nivel naţional se constată în prezent că deşi se dispune de instrumentele legislative necesare aplicării unor metode moderne de management privind securitatea, sănătatea şi relaţiile de muncă, nu există suficienţi specialişti pregătiţi si instruiţi în vederea promovării şi aplicării acestor metode, fiind necesară dezvoltarea unor proiecte speciale în acest domeniu.